O biografie
1939-1946
1946-1953
1953-1957
1957-1963
1963-1968
1968-1970
1970-1972
1972-1978
1978-1982
1982-1986
1986-1990
1990-1998
1998-2002
Studii
Activitatea academica
Evenimente
Premii si distinctii
 
Home > Biografie > O biografie > 1972-1978
O biografie:  1972-1978 Pagina 1 2 3



Paralel cu sculptura mică, pe care o făceam cu plăcere, gândindu-mă că intră în casele oamenilor, rămânea visul artei monumentale neîmplinit. În 1969, la expoziţia cu proiectele şi realizările de artă de exterior, umplusem Galeria Helios cu peste douăzeci de lucrări. O parte erau deja realizate: Primăvara, Descătuşare, Körösi Csoma Sándor, Dimitrie Pompeiu. O parte erau proiecte cu care mă prezentasem la concursuri: Timişoara '700, Bumbeşti-Livezeni, Radioteleviziune. Şi, cu toate că unele erau proiecte câştigate, lucrările nu au ajuns să se realizeze din motive extra-artistice. Visul se amâna. Un episod - pentru mine frustrant - a fost cel legat de monumentul pentru Traian Vuia, în 1974. Făcusem şase variante de compoziţii, de aproape 1 metru fiecare, două variante cu figură întreagă. Doream acest proiect. Îmi plăcea subiectul legat de zbor, de înălţare. (De fapt, această temă m-a însoţit toată viaţa). Am câştigat la Bucureşti concursul, dar, pe când eu eram în Italia la o bursă, s-a lansat zvonul că nu mai revin în ţară; concursul s-a anulat şi s-a decis alt câştigător. Acel proiect nu s-a realizat însă niciodată, iar eu am rămas cu o amărăciune care cu greu s-a stins. S-a stins?!

 

Faţada Casei Tineretului din Timişoara, de peste 200 de metri pătraţi, a venit astfel ca o compensaţie. Cu toată tema impusă, o consider şi astăzi un lucru aşezat, care îmbracă bine volumul construcţiei. În plus, din punct de vedere tehnic, a fost un exerciţiu important, pentru că betonul s-a turnat direct în cofragul făcut din polistiren - ceea ce pentru constructori era de neacceptat. În continuarea acestui tip de compoziţie, însă cu o ritmică şi o simetrie a suprafeţei tratate care inculca o altă semnificaţie - aceea a treptelor ce se înalţă spre semnul crucii, am realizat faţadele Bisericii din Orşova. Trei ani din viaţa mea sunt zidiţi în corpul bisericii. Dar, cum despre această temă nu se putea pomeni nimic, frustrarea artei monumentale rămânea întreagă...

Home | Biografie | Opera | Expoziţii | Colecţii | Opinii | Pesonal