O biografie
1939-1946
1946-1953
1953-1957
1957-1963
1963-1968
1968-1970
1970-1972
1972-1978
1978-1982
1982-1986
1986-1990
1990-1998
1998-2002
Studii
Activitatea academica
Evenimente
Premii si distinctii
 
Home > Biografie > O biografie > 1963-1968
O biografie:  1963-1968 Pagina 1 2

Primul câştig personal asupra lecţiilor însuşite anterior l-a constituit descoperirea unui element de limbaj plastic cu care opera sculptura non-figurativă: expresivitatea formei pure, nu a celei cu dinamică proprie (corpul uman sau animal). Eram într-o călătorie în Ungaria. La recomandarea scriitorului Franyó Zoltán, am cunoscut un cerc de artişti din Budapesta, între care o doamnă-critic de artă. La plecare, văzîndu-mă interesat de arta contemporană, mi-a dăruit o carte, cu rugămintea să nu urmez drumul pe care acea carte îl prezenta. Era un dicţionar de sculptură, apărut în 1959-The Sculpture of this Century de Michael Seuphor. Nu i-am urmat sfatul. Cartea lui Seuphor a devenit porţia mea zilnică de artă contemporană, pe care o devoram cu lăcomie.

A urmat apoi impactul cu realitatea însuşită livresc. Era prin '68. La Bucureşti se adusese expoziţia Moore, la Muzeul Naţional. Copleşitor. Vedeam, pe viu, cum formele puse în spaţiu în anumite raporturi de proporţie pot fi purtătoare de sens, fără a recurge la imitatea anatomiei umane. "Expresionismului" lui Henry Moore, care supralicita forma din punctul de vedere al expresiei, i-a urmat "purismul" lui Brâncuşi. La fel de copleşitor. Nici unul, nici altul nu m-au copleşit unilateral, dar, din contactul cu cei doi, am putut concluziona că sculptura poate merge mai departe decât figurativul. Lecţia am asimilat-o, ea devenind cheia cu care am abordat mai departe sculptura.

Astfel am început să fac şi altceva decât învăţasem. Şi de aceea Timişoara a fost un loc benefic. Nu cred că în Cluj aş fi ajuns să fac, în 1968, lucrări ca Acustică, Dinamica Unirii, Pasăre.

 

Home | Biografie | Opera | Expoziţii | Colecţii | Opinii | Pesonal