O biografie
1939-1946
1946-1953
1953-1957
1957-1963
1963-1968
1968-1970
1970-1972
1972-1978
1978-1982
1982-1986
1986-1990
1990-1998
1998-2002
Studii
Activitatea academica
Evenimente
Premii si distinctii
 
Home > Biografie > O biografie > 1953-1957
O biografie: 1953-1957 Pagina 1 2 3 4

De aceea m-a durut când s-a considerat acest gest, aproape familiar, drept o formă de exploatare. Aş vrea să corectez această opinie. Un merit important al directorului Izsak a fost şi acela de a-şi fi ales drept colaboratori profesori de elită. Până şi modelele au fost nişte prezenţe. Mikó bácsi, moşier din vechea familie Mikó a Transilvaniei, avea o poezie nesfârşită.

Ne povestea de Egipt, de Paris - unde şi-a câştigat nevasta la jocurile de cărţi -, de călătoriile lui... La fel, profesorul de istoria artei, Antalfi Endre, ce predase la Cairo... Oameni de mare viziune. Când a povestit despre arta greacă, Antalfi a pus-o într-un context real, palpabil, povestind ce vezi trecând cu vaporul prin strâmtoarea Dardanele. A suferit enorm din cauza structurii învăţămantului. Ar fi vrut să ştim în primul rând Biblia. A fost tulburat când, în clasa a VIII-a, a descoperit că nu ştim cei 12 apostoli.

Experienţa trăită la Tg.Mureş a fost complexă: pe de o parte, Palatul Culturii - unde făceam orele de specialitate -, cu grandoarea lui stil Secession, cu oglinzile mari ce făceau ca spaţiul să pară infinit... Un coleg, dintr-un sat de peste munţi, în iţari, a venit la înscriere cu familia. Pe coridoare s-a trezit faţă în faţă cu un grup de consăteni. Mai aproape, când să salute, au descoperit mirajul oglinzii. Erau colegi care vedeau, prima oară la cei 14 ani, trenul, oraşul.
      
Palatul Culturii copleşea. Etajul IV al clădirii era al nostru, jos, la etajele inferioare, era Liceul de Muzică, o sală mică unde se făceau repetiţiile filarmonicii şi teatrului. în fiecare săptămână erau concerte cu multe nume sonore: Oistrach, Menuhin, Casals.

Home | Biografie | Opera | Expoziţii | Colecţii | Opinii | Pesonal